PANN.NATE POST, BY LJH, 2015.06.24
Romanian translation. Originally posted here
Dorinţa unei mame fără putere
Bună ziua tuturor ..
Sunt Lee Jung Hee. Sunt foarte recunoscătoare faţă de toţi.
Sunt foarte recunoscătoare că m-aţi ascultat şi v-aţi arătat dragostea pentru noi ..
Când am avut 22 de ani am fost agresată sexual de soţul meu şi abia mai târziu am aflat că am rămas însărcinată. Am fost foarte speriată să spun cuiva, aşa că i-am spus soţului meu, care era în Statele Unite ale Americii în acel moment. El mi-a spus calm să o caut pe a treia soră a lui, mai mare şi aşa am şi făcut, era membru în aceeaşi biserică. Sora lui m-a luat în acea zi la una din Clinicile de Obstetrică şi Ginecologie şi ... a cerut / m-a obligat să fac avort. În mod similar, la acel moment prea multe nu ştiam, şi mi-a fost prea frică să spun cuiva. M-am gândit doar că trebuie să ne căsătorim pentru că mi-am pierdut inocenţa. De la început a fost o nuntă împotriva voinţei mele. După această, a fost începutul căsătoriei noastre.
Mi-am lăsat ambii fii în Statele Unite ale Americii şi am venit în Coreea, şi am primit oaspeţii ... Soţul meu m-a speriat şi m-a obligat să fac tot ce am făcut până acum. El este o persoană care ne-a dat droguri şi ne-a ameninţat şi ne-a făcut să minţim prin forţă, am spus doar ceea ce a vrut să spunem şi ne-a spus că este cineva care are chiar înregistrări secrete. Strig cât pot eu de tare (= strigăt de durere), pentru toată lumea, după ce am evadat de la persoana care le-a dat fiori şi le-a spus băieţilor să nu meargă la şcoală şi i-a obligat să trăiască aşa, făcând toate astea cu el (tatăl). Deşi a fost un sunet pe care nimeni nu l-a auzit, eu sunt recunoscătoare şi am curaj, pentru că ieri toată lumea m-a ascultat. Voi lupta până la sfârşit. Fiul meu mai mare arată bine la exterior, dar el are o mare furie în interior (a inimii lui) şi din cauza şocului şi a durerii provocate de viol, este acum în spital.
La început, el a fost în Spitalul Hanyang şi a primit toate consultările şi testele psihologice, şi a primit tratament timp de aproape 3-4 luni. Deoarece spitalul a fost expus, am schimbat spitalul rapid. A fost un caz foarte dificil şi dureros, dar aproape de inima mea care a crezut că o fac exact (diagnosticul copilului) nu a fost nimeni şi m-am pregătit din greu în timp ce el, a fost internat în spitalul universităţii. (Cred că a vrut să spună că ea şi-a internat copilul acolo în timp ce se pregătea din greu pentru a lupta împotriva soţul, explicând aici că a vrut să dea tot ajutorul posibil copilului - având în vedere tot şocul şi durerea primită). Copilul mai mic, de asemenea, a trăit în întuneric în timp ce era speriat de adulţii din mediul sumbru. Sunt strigăte cu voce tare, că urăsc gândul să trăiesc din nou aşa, după ce am plecat de acasă şi am văzut lumea, şi am învăţat pentru prima dată ce înseamnă libertatea.
Pentru că nu a putut să spună mai repede ceea ce vroia să spună, a declarat asaltul sexual şi a vrut să trăiască, să petreacă timp cu copii de vârstă lui, învaţă din ce în ce mai mult cum să vorbească coreeană şi să scrie uşor de unul singur.
Chiar şi aşa, el este bine. (înseamnă că recuperarea este bună)
A fost aşa de bine când el a fost interpretul nostru la prima mărturie.
Azi am încărcat un filmuleţ pe Youtube.
Vrem să lăsăm lumea (toţi) să ştie adevărul.
Este adevărat că aceşti copii, au fost abuzaţi sexual, de propiul lor tată şi bunic, abuzaţi de membrii familiei mamei lor şi care devenise sclavi sexuali, al tuturor prietenilor din partea tatălui, care veneau acasă.
Se întâmplă ca acum să vorbim, după ce au crescut într-o astfel de viaţă, unde copii nu se puteau exprima.
Nu sunt nebună şi îmi pare rău dar le sunt şi recunoscătoare copiilor mei, care au trăit o astfel de viaţă.
O să trăiesc de acum, că să le plătesc înapoi tot, până în ziua în care voi murii.
Dar pentru că toate astea sunt din vina mea, vă rog să mă pedepsiţi. Dar în schimb, salvaţi-mi copii.
Copii nu au nici o vină. Au trăit foarte jalnic.
Chiar şi acum, vă rog să îi ajutaţi să trăiască, ca să poată vedea cerul.
Aceasta este ultima dorinţă a unei mame fără putere.
Bună ziua tuturor ..
Sunt Lee Jung Hee. Sunt foarte recunoscătoare faţă de toţi.
Sunt foarte recunoscătoare că m-aţi ascultat şi v-aţi arătat dragostea pentru noi ..
Când am avut 22 de ani am fost agresată sexual de soţul meu şi abia mai târziu am aflat că am rămas însărcinată. Am fost foarte speriată să spun cuiva, aşa că i-am spus soţului meu, care era în Statele Unite ale Americii în acel moment. El mi-a spus calm să o caut pe a treia soră a lui, mai mare şi aşa am şi făcut, era membru în aceeaşi biserică. Sora lui m-a luat în acea zi la una din Clinicile de Obstetrică şi Ginecologie şi ... a cerut / m-a obligat să fac avort. În mod similar, la acel moment prea multe nu ştiam, şi mi-a fost prea frică să spun cuiva. M-am gândit doar că trebuie să ne căsătorim pentru că mi-am pierdut inocenţa. De la început a fost o nuntă împotriva voinţei mele. După această, a fost începutul căsătoriei noastre.
Mi-am lăsat ambii fii în Statele Unite ale Americii şi am venit în Coreea, şi am primit oaspeţii ... Soţul meu m-a speriat şi m-a obligat să fac tot ce am făcut până acum. El este o persoană care ne-a dat droguri şi ne-a ameninţat şi ne-a făcut să minţim prin forţă, am spus doar ceea ce a vrut să spunem şi ne-a spus că este cineva care are chiar înregistrări secrete. Strig cât pot eu de tare (= strigăt de durere), pentru toată lumea, după ce am evadat de la persoana care le-a dat fiori şi le-a spus băieţilor să nu meargă la şcoală şi i-a obligat să trăiască aşa, făcând toate astea cu el (tatăl). Deşi a fost un sunet pe care nimeni nu l-a auzit, eu sunt recunoscătoare şi am curaj, pentru că ieri toată lumea m-a ascultat. Voi lupta până la sfârşit. Fiul meu mai mare arată bine la exterior, dar el are o mare furie în interior (a inimii lui) şi din cauza şocului şi a durerii provocate de viol, este acum în spital.
La început, el a fost în Spitalul Hanyang şi a primit toate consultările şi testele psihologice, şi a primit tratament timp de aproape 3-4 luni. Deoarece spitalul a fost expus, am schimbat spitalul rapid. A fost un caz foarte dificil şi dureros, dar aproape de inima mea care a crezut că o fac exact (diagnosticul copilului) nu a fost nimeni şi m-am pregătit din greu în timp ce el, a fost internat în spitalul universităţii. (Cred că a vrut să spună că ea şi-a internat copilul acolo în timp ce se pregătea din greu pentru a lupta împotriva soţul, explicând aici că a vrut să dea tot ajutorul posibil copilului - având în vedere tot şocul şi durerea primită). Copilul mai mic, de asemenea, a trăit în întuneric în timp ce era speriat de adulţii din mediul sumbru. Sunt strigăte cu voce tare, că urăsc gândul să trăiesc din nou aşa, după ce am plecat de acasă şi am văzut lumea, şi am învăţat pentru prima dată ce înseamnă libertatea.
Pentru că nu a putut să spună mai repede ceea ce vroia să spună, a declarat asaltul sexual şi a vrut să trăiască, să petreacă timp cu copii de vârstă lui, învaţă din ce în ce mai mult cum să vorbească coreeană şi să scrie uşor de unul singur.
Chiar şi aşa, el este bine. (înseamnă că recuperarea este bună)
A fost aşa de bine când el a fost interpretul nostru la prima mărturie.
Azi am încărcat un filmuleţ pe Youtube.
Vrem să lăsăm lumea (toţi) să ştie adevărul.
Este adevărat că aceşti copii, au fost abuzaţi sexual, de propiul lor tată şi bunic, abuzaţi de membrii familiei mamei lor şi care devenise sclavi sexuali, al tuturor prietenilor din partea tatălui, care veneau acasă.
Se întâmplă ca acum să vorbim, după ce au crescut într-o astfel de viaţă, unde copii nu se puteau exprima.
Nu sunt nebună şi îmi pare rău dar le sunt şi recunoscătoare copiilor mei, care au trăit o astfel de viaţă.
O să trăiesc de acum, că să le plătesc înapoi tot, până în ziua în care voi murii.
Dar pentru că toate astea sunt din vina mea, vă rog să mă pedepsiţi. Dar în schimb, salvaţi-mi copii.
Copii nu au nici o vină. Au trăit foarte jalnic.
Chiar şi acum, vă rog să îi ajutaţi să trăiască, ca să poată vedea cerul.
Aceasta este ultima dorinţă a unei mame fără putere.